Generalitati

Fotbalul este fără îndoială cel mai popular şi mai răspândit jocsportiv. Popularitatea şi atracţia pentru practicarea jocului de fotbal sunt

determinate de exi

stenţa unor trăsături şi caracteristici proprii, care

-l fac

să aibă ceva în plus, ceva specific faţă de celelalte discipline sportive.

Foarte mulţi tineri sunt angrenaţi în practicarea lui organizată (bazade masă a performanţei, performanţă şi mare performanţă), fiind folosittotodată şi pentru odihnă şi recreere activă (ca mijloc de agrement).

 Jocul de fotbal poate fi folosit în prevenirea, corectarea

deficienţelor fizice şi în recuperarea kinetică posttraumatică.

 Utilizând jocul de fotbal, ca mijloc asociat al kinetoterapiei, se potinduce efecte diferite,

 profilactice sau terapeutice. Astfel, putem spune căfotbalul răspunde în parte obiectivelor kinetoterapiei, cum ar fi: prevenirea, corectarea deficienţelor fizice şi recuperarea kinetică posttraumatică, creşterea, prevenirea scăderii sau menţinerea capacităţiigenerale de efort a organismului, chiar dacă aceasta este limitată dedereglări funcţionale ireversibile; redobândirea amplitudinii de mişcare;formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi specifice pentruautoîntreţinere; ameliorarea forţei şi rezistenţei specifice şi generale;formarea capacităţii de relaxare; corectarea deficitului circulator şi

respirator.

Jocul de fotbal, prin multiplele sale valenţe educative, corective şi

formative, poate fi catalogat cu succes drept unul din mijloacele asociatekinetoterapiei.

Poate fi utilizat atât în timpul şedinţei de kinetoterapie, în timpullecţiei de educaţie fizică de către elevii cu deficienţe fizice, în timpulantrenamentului sportiv, dar şi în timpul liber, indiferent de vârstă.

13Universitatea Spiru Haret

ancheta (chestionarul), prelucrarea şi interpretarea statistico

-matema-

tică a date

lor etc.2.

Istoricul jocului de fotbal

Istoria jocului de fotbal ne relatează faptul că jocurile cu mingea, practicate încă din cele mai vechi timpuri, au evoluat în paralel cufenomenele sociale, economice şi politice ale perioadelor respective.

Apariţia şi

evoluţia jocului de fotbal au fost relatate de foarte mulţi

autori, printre care un rol important l-

au avut C. Manuşaride şi C.Ghemigean, care au reuşit să aprofundeze această problematică în cartea

 Aproape totul despre fotbal 

 (1986).

 Jocurile cu mingea la popoarele primitive

În toate jocurile practicate de populaţiile primitive, mingea eracunoscută şi folosită foarte des. Aceasta era reprezentată de o nucă decocos, o sferă de lemn sau de multe ori se confecţiona din piele de animalumplută cu păr, paie, fân, muşchi, licheni etc.

 Formele atacului

 pot fi definite ca fiind aspectele exterioare

distincte şi necesare de manifestare a echipei, expresie a conţinutului(modul de organizare şi acţionare) în diferite momente ale jocului,

folosind întregul arsenal de mijloace tehnico-

tactice în scopul realizării

sarcinilor de joc în atac.În jocul de fotbal întâlnim patru forme de atac:1.

contraatacul;2.

atacul rapid;3.

atacul poziţional;

 4.

atacul în circulaţie de minge şi jucători.

 1.

Contraatacul -

 prin această formă de atac înţelegem acţiuneaindividuală sau colectivă executată prin surprindere, precizie şi în

 mare

viteză, imediat după intrarea în posesia mingii (deposedare, preluare etc.),înainte ca adversarii să se poată replia şi interveni.

Contraatacul poate fi iniţiat de portar sau de oricare dintre jucătoriide câmp în funcţie de situaţia concretă de joc

.

Folosirea contraatacului este apreciată de unii specialişti în moddiferit. O parte susţin că echipele mai modeste valoric folosesccontraatacul sporadic, ca urmare a adoptării jocului pur defensiv şidistructiv. În cazul lor, atacul suferă din punct de vedere al organizării, iaraşa

-

zisul contraatac devine întâmplător. În schimb, contraatacul organizat(gândit şi justificat), dar cu aplicare temporară şi condiţionată de existenţaanumitor împrejurări favorabile, îndeplineşte toate condiţiile pentru a fiacceptat şi folosit.

 Jocul actual cere din partea jucătorilor să acţioneze cu eficienţă atâtîn atac, cât şi în apărare, indiferent de postul pe care îl ocupă în echipă.

Revenirea rapidă în zona de mijloc sau în propria jumătate de teren

(în

faţa porţii), tatonarea, deposedarea adversarului de minge şi marcajulsolicită pe lângă o pregătire fizico

-

tehnică corespunzătoare şi o bună pregătire tactică.