Specialistii domeniului

      După specialiştii domeniului, tehnica reprezintă ansamblul dedeprinderi devine motrice specifice ca formă şi conţinut, care se desfăşoarădupă legile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, folositeîn scopul practicării cu randament maxim a jocului.Pornind de la această definiţie, putem defini

tehnica jocului de fotbal ca fiind ansamblul mijloacelor specifice jocului de fotbal, prinintermediul cărora jucătorii realizează, pe de o parte, acţiunile cuminge(controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte, manevrele(cu şi fără minge) necesare acţionării şi cooperării eficiente, raţionale,în vederea atingerii scopului urmărit.

       Pentru concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la diferite situaţii specifice jocului, se aplică diferite procedee tehnice. Procedeele auo structură generală a mişcării asemănătoare în cadrul elementuluirespectiv. Prin procedee tehnice se înţelege un complex de mişcări alesegmentelor, executate într-o succesiune raţională în scopul realizării uneiacţiuni intervenite în cursul jocului. Ele reprezintă deci modalităţileconcrete de realizare a elementelor tehnice, executate după legileactivităţii nervoase superioare. Câteva exemple de procedee tehnice:preluarea mingii rostogolite, cu partea internă a labei piciorului;deposedarea de minge prin atac din faţă; lovirea mingii cu interiorul labeipiciorului (latul); lovirea mingii cu capul de pe loc, cu un picior înainte.

        Fotbalul, disciplina sportivă care se bucură de cea mai marepopularitate pe mapamond, a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi olungă perioadă de dezvoltare şi progres. Evoluţia continuă, rapidă şispectaculoasă a performanţelor sportive determină o serie întreagă deschimbări, începând de la tehnica de joc şi până la cele mai diferiteaspecte de ordin metodic, teoretic, psihologic.

       Jocul modern impune jucătorilor să acţioneze eficient (atât înatac cât şi în apărare), pentru rezolvarea sarcinilor de joc, în vederearealizării superiorităţii asupra adversarilor şi mai puţin pentruspectacolul fotbalistic. Fotbalul modern se desfăşoară în condiţii desolicitare mare şi inegală. El se caracterizează prin eforturi deintensitate variată, prin lipsa mişcărilor ciclice şi prin marea varietate amişcărilor executate în condiţii de adversitate. Fotbalul este un joc sportiv de echipă, cei 11 componenţi ai uneiechipe participând la desfăşurarea jocului şi valorificând la maximumcapacităţile fizice, tehnice, tactice şi psihice, în vederea creării unorsituaţii favorabile de a înscrie golul. În timpul jocului, fiecare din cele două echipe se află alternativîn atac sau apărare. Echipa aflată în atac (prin jucătorul care posedămingea şi prin coechipieri, care îl sprijină în acţiunile sale) încearcăprin acţiuni tehnico-tactice individuale şi colective să valorificeposesia mingii, iar echipa aflată în defensivă luptă pentru intrarea înposesia mingii şi apărarea propriei porţi.

        În anul 1881, în jocul de fotbal îşi face apariţia oficial arbitrul,iar în anul 1885 se legiferează profesionismul. În 1999 se înfiinţează Federaţia Internaţională de FotbalAsociaţie (F.I.F.A.), organism la care astăzi sunt afiliate numeroasefederaţii naţionale de pe întregul mapamond. 

      apărătorul are privirea spre adversar şi mişcările acestuia şi nuspre minge, putând fi uşor fentat. Deposedarea adversarului prin atac din lateral a. Descriere. Acest procedeu este utilizat când apărătorul şiatacantul se află în luptă directă, corp la corp. Deposedarea seefectuează prin apropierea şi înclinarea corpului spre adversar,piciorul de sprijin este aşezat aproape de minge, iar piciorul de atacîncearcă scoaterea mingii din posesia adversarului. b. Utilizare: - pentru intrarea în posesia mingii; - pentru a temporiza jocul. c. Greşeli: - acţiunea de deposedare este efectuată cu întârziere; - presiunea exercitată prin greutatea corpului asupraadversarului este prea mare, producând fault. Deposedarea adversarului prin atac din spate (cu alunecare) a. Descriere.